Ei da, nu numai Creanga isi amintea cu placere despre copilaria petrecuta in satucul lui. Si eu, si sper ca nu sunt singurul, imi aduc aminte cu placere despre anii copilariei si adolescentei mele.
Deschid acest subiect, ca o prelungure a micii discutii avute cu prietena mea new-york-eza :) pe blogul ei, si anume despre perioada in care ne-am nascut.
Cati dintre voi sunt multumiti de perioada in care s-au nascut? Si cati dintre voi ati fi vrut sa va nasteti in alta epoca, si daca e cazul, in care?
Ei bine, eu sunt multumit de perioada in care m-am nascut! Si o sustin sus si tare! Deja ca am avut o copilarie fericita (in ciuda dificultatilor epocii in care traiam), o copilarie in care socialul era primordial. In ciuda faptului ca nu aveam multe lucruri (ca acum, calculatoare, console video, telefoane mobile inca de la 5 ani, jucarii nu mai spun), stiam sa ne jucam si apreciam cu mult mai mult o jucarie primita de la Mos Craciun (autnci cand eram cuminti).
In ziua de azi, consider ca acesti copii nu se mai bucura la fel atunci cand primesc un cadou, cadou pe care, dupa o zi de joaca il arunca intr-un panier unde va zace pana la prima brocanta... Pai eu imi aduc aminte, cand ne jucam cu tevile de pvc si cu cornetele de hartie cu saptamanile, cand jucam cartonase pe strada cu prietenii (cu care ne mai si certam pe aceasta tema)... cand ne jucam cu MINGEA!!! (ei da, exista FOARTE multe posibilitati de a o utiliza, nu numai la fotbal), cand ne jucam cu vecinii de-a v-ati ascunselea... mai ales pe inserate, cand iarna ne faceam cazemate din zapada si incepeam o lupta de triburi pe viata si pe moarte... si tin sa precizez ca fetele participau activ (ceea ce facea sa creasca miza :) )...
Cine isi mai aduce aminte de jucariile care se gaseau in librarii? Pistoalele cu capse pe care le gaseam la mare sau la sarbatorile de 23 august... si cu care ne jucam pana plezneau.... cine din generatia mea nu s-a plimbat vreodata cu precursorul bolizilor de formula 1 - carutul cu rulmenti?
Cine (dintre baieti) nu si-a facut o prastie din sarma, sau din lemn... sau cine pe timpul saptamanilor de practica la cules de macese nu a sculptat (macar o data) un fluier intr-o bucata de lemn de rachita pentru a impresiona fetele?
Ei da... pe atunci, la scoala generala inca ne mai tineam de mana cu fetele, si daca reuseam sa le facem sa ne sarute (fie si macar pe obraz) eram in al noualea cer... asa ca in fiecare zi care trecea, disputa pentru a a trage atentia fetelor asupra sa era acerba!!!
Si Sarbatorile de Iarna erau sarbatori.... imi aduc aminte pregatirile parintilor si bunicilor cu cozonaci la cuptor si prajituri "de casa", si fructele pe care le primeam in pachetul de Craciun (portocale si banane vedeam numai la Craciun)!!!
Eu spun ca le apreciam mai bine decat acum, cand avem de toate si ni se pare atat de normal, incat nimic nu mai este iesit din comun!!!
Cine-si mai aduce aminte ce se intampla inainte de Pasti? Toata lumea isi cumpara trening si adidasi noi! Si apoi ieseam pe strada sa ciocnim oua cu vecinii...
Copiii din ziua de azi primesc cadouri tot timpul, asa ca aniversarile, in afara faptului ca e mai mult lume prezenta, sunt ca o zi banala din an!!!
Eu mai uit la finutul meu, are jucarii de nu mai are pe unde sa le puna.... o treime stau pe casa scarilor la bloc, iar haine .... nu mai spun (si are numai cativa anisori). Eu cand primeam o jucarie in afara aniversarilor era ceva deosebit!!! Imi aduc si acum aminte cand am primit prima bicicleta (bineinteles, Pegas) cu ocazia faptului ca am devenit pionier (asta era un motiv scornit pe moment). Am fost fericit la culme.... numai eu stiu cu ce nu am lustruit-o in perioada care a urmat. In fiecare saptamana ii lustruiam spitele cu sunca :)) si ii ungeam "automatul" cu vaselina... Acum,... nu mai merge ceva la bicicleta? Cumparam alta...
Si apoi, eu am crescut la casa, asa ca ii invidiam pe cei de la bloc, ca nu prea aveau ce face ca treaba.... dar acum imi dau seama si ma bucur de sansa pe care am avut-o. Cand mergeam cu bunicii mei la "fân" si mancam pe dealuri.... si ne intorceam seara in caruta plina de fan.....
Uneori, ca si Proust, cand mananc ceva imi aduc aminte cu placere de anii copilariei. Ciresele negre, fragii si alunele imi aduc aminte de zilele cand mergeam la fan, portocalele si bananele de Sarbatorile de iarna, etc....
Ce senzatie placuta ai atunci cand savurezi cu toata fiinta ta un lucru.... e genial!
Ca sa nu mai vorbesc de televizor. Cand asteptam cu sufletul la gura sambata teleenciclopedia sau gala desenului animat.... iar seara desenele animate cu Mihaela...
Asa ca ma opresc aici saltul meu in timp si astept reactiile voastre sau chiar amintirile voastre despre copilaria traita.
Va pup pe toti, M.D.
Ce frumos! mi-am amintit si eu acum de culesul macesilor sau al frunzelor de agude pt. viermii de matase...sau la cum jucam sotronul si saream elasticul si coarda...ei, dragul meu gabi, vorbim ca bunicii nostri, pe care abia acum ii inteleg cind criticau generatia tinara. Eu sint fericita ca am copilarit pe vremurile de atunci. Nu imi place geloc generatia de azi. Noapte Buna
RépondreSupprimerOuff,sa stii,Gabi,ca am citit pe indelete postul tau si m-a apucat jalea si plinsul-precizez ca nu este vina ta!!!Nu pot spune ca am avut o copilarie fericita,parintii mei s-au cautat(ca persoane adulte,implinite) si nu s-au gasit,dupa care nu au trait ci doar au existat;bref,les aléas de la vie,ar fi un bun subiect^pt.un post urmator...
RépondreSupprimerSansa mea a fost ca aveam bunici cu casa si gradina,toate vacantele le petreceam acolo,imi amintesc si acum de fan si de grebluta pe care tataia o facuse special pt.mine..De jocurile noastre,,in drum"(Tara,tara vrem ostasi,Magarusul),imi amintesc de Oana,Ionut si Catalin jucandu-ne de-a doctorul,joc foooarte interesant..Imi umpleam buzunarele cu mere crude si citeam iar si iar,,Singur pe lume"si plangeam pe ascuns in gradina,impresionata de soarta acestui biet Rémy..Si mergeam la girla sa ,,pescuim"cu furculita craesti si babe..Aaa,si bostanii ciopliti,si nucile crude care imi murdareau degetele..
Ouff,am crescut prea repede..Cel mai mult regret acea senzatie d'insouciance,faptul ca ma simteam usoara ca o pana,nu stiu cum sa explic..Cat despre Craciun,pt.mine e un ritual sa cumpar portocale,sa le asez la vedere,sa simt parfumul lor cu ocazia acestei sarbatori..
Oricum sunt multumita ca am trait in comunism,ca am cunoscut cartelele pt.paine si ulei,ciocolata chinezeasca si guma de mestecat,coada de 1km la farmacie,cand primeam un cadou(cumparaturile le faceam la Miercurea Ciuc cu bunicii,luam trenul personal la ora 4.10dimineata,era o adevarata aventura...),eram fericita..Iar astazi,acest fapt imi permite sa relativizez unele lucruri.
Ouff,de ce am impresia ca am imbatranit?Hihihi,pt.ca am imbatranit!
Hai,te pup,E.
Ah da.... uitasem jocurile noastre.... "de-a magazinul / aprozarul" cand plateam cu frunze de prun fructele culese din gradina... (bio)!!
RépondreSupprimerSi jocurile de-a doctorul, cred ca nimeni nu a "scapat"... si daca a scapat, nu stie ce a ratat :))
Si ce-mi placea cel mai mult erau "clacile"... cand stateam pana noaptea tarziu sa depanusam stiuletii de porumb, povestind sau ascultant povestile cu sectanti si alte fenomene supranaturale da aveam cosmaruri saptamani intregi :)). Dar era frumos ca erau si fetele de pe strada mea... (asta imi aduce aminte iar de Creanga: "Fa-ma doamne val de tei si m-arunca-ntre femei" :)) )...
Ei da... as fi putut raspunde tot ca Creanga:
"- Iti plac fetele Ioane?
- Si ele mie!" :))
Hai ca va las.... si mai astept comentarii si amintiri. Va pup.
Bon,Mr.Dospi,il se fait tard ,hihi...et pas de nouveau post..J'attend moi!!!Glumesc,desigur,insa astept cu nerabdare urmatorul subiect.Sper ca totul e ok pour toi,a bientot!E.
RépondreSupprimero recomandare de ultim moment,am descoperit o cantareata de calitate,ti-o recomand,Berry(Le bonheur-j'adore).Pe curand,E.
RépondreSupprimerMa bucur sa intru pe un blogul tau (via Ina, deci nu uita sa ii faci cinste, hihi) si sa cad pe ganduri. Fara sa vreau ii pomenesc periodic copilului meu mai mare despre diferentele astea, mai ales cand neintentionat isi tot strica din masinute, jocuri (chiar asa, cum pomeneai de finutul tau, in curand casa noastra va fi un depozit de jucarii si haine de copii).
RépondreSupprimerSi astept sa scrii mai des, am facut cate o vizita si pe celelalte bloguri!
Ma scuzi Elena, am cam fost ocupat zilele astea si nu am mai intrat pe blog. Iti multumesc pentru vizita si o sa-i fac cinste Inei cu prima ocazie in care o sa o revad.
RépondreSupprimerCu scrisul mai des o sa fie o problema, cred...
Eu cred ca actionez ca si Pink, scriu doar atunci cand sunt trist.... :)) Asa ca, te rog, nu-mi ura prea multe posturi :)) (glumesc, o sa incerc s amai scriu si despre zilele cu soare)
Te pup si .... uite am posta un nou subiect!
M-am trezit in camera mea si nu intelegeam unde eram, am crezut ca eram la apartamentul parintilor mei, dar intr-adevar nu le am vazut de 2 ani :(
RépondreSupprimerSi am revenit la blogul pe care-l citeam ieri cand imi aduceam aminte zilele cu soare, si visam la calatorii... Acum mi-am amintit de verile la tara cu bunicii si cu prietenii mei din oras care veneau ca si eu sa-si petrece vacanta de vara, cand am facut cu fetele o casa pentru papusii de un geamantan spars... In orice seara mergeam la vecinii sa beam lapte proaspata. Trei ori pe saptamana aveam prajiturile care ne pareau foarte delicioase (poate ca pentru ca aveam cativa kilometri de parcurs inainte de a ajunge pana la magazin unde le gaseam). Si cateodata dupa o zi la plaja noastra mica jucam si cu baietii (nu mai amintesc de numele jocului, dar scopul a fost de a face sa cada toate bidoane cu un bat aruncat, problema la inceput era de a gasi bidoanele si de a alege un bat bun...)
Multumesc mult pentru posturii ce m-au facut sa regasesc amintirile din copilarie! :)
demiurgss