Ei da, nu numai Creanga isi amintea cu placere despre copilaria petrecuta in satucul lui. Si eu, si sper ca nu sunt singurul, imi aduc aminte cu placere despre anii copilariei si adolescentei mele.
Deschid acest subiect, ca o prelungure a micii discutii avute cu prietena mea new-york-eza :) pe blogul ei, si anume despre perioada in care ne-am nascut.
Cati dintre voi sunt multumiti de perioada in care s-au nascut? Si cati dintre voi ati fi vrut sa va nasteti in alta epoca, si daca e cazul, in care?
Ei bine, eu sunt multumit de perioada in care m-am nascut! Si o sustin sus si tare! Deja ca am avut o copilarie fericita (in ciuda dificultatilor epocii in care traiam), o copilarie in care socialul era primordial. In ciuda faptului ca nu aveam multe lucruri (ca acum, calculatoare, console video, telefoane mobile inca de la 5 ani, jucarii nu mai spun), stiam sa ne jucam si apreciam cu mult mai mult o jucarie primita de la Mos Craciun (autnci cand eram cuminti).
In ziua de azi, consider ca acesti copii nu se mai bucura la fel atunci cand primesc un cadou, cadou pe care, dupa o zi de joaca il arunca intr-un panier unde va zace pana la prima brocanta... Pai eu imi aduc aminte, cand ne jucam cu tevile de pvc si cu cornetele de hartie cu saptamanile, cand jucam cartonase pe strada cu prietenii (cu care ne mai si certam pe aceasta tema)... cand ne jucam cu MINGEA!!! (ei da, exista FOARTE multe posibilitati de a o utiliza, nu numai la fotbal), cand ne jucam cu vecinii de-a v-ati ascunselea... mai ales pe inserate, cand iarna ne faceam cazemate din zapada si incepeam o lupta de triburi pe viata si pe moarte... si tin sa precizez ca fetele participau activ (ceea ce facea sa creasca miza :) )...
Cine isi mai aduce aminte de jucariile care se gaseau in librarii? Pistoalele cu capse pe care le gaseam la mare sau la sarbatorile de 23 august... si cu care ne jucam pana plezneau.... cine din generatia mea nu s-a plimbat vreodata cu precursorul bolizilor de formula 1 - carutul cu rulmenti?
Cine (dintre baieti) nu si-a facut o prastie din sarma, sau din lemn... sau cine pe timpul saptamanilor de practica la cules de macese nu a sculptat (macar o data) un fluier intr-o bucata de lemn de rachita pentru a impresiona fetele?
Ei da... pe atunci, la scoala generala inca ne mai tineam de mana cu fetele, si daca reuseam sa le facem sa ne sarute (fie si macar pe obraz) eram in al noualea cer... asa ca in fiecare zi care trecea, disputa pentru a a trage atentia fetelor asupra sa era acerba!!!
Si Sarbatorile de Iarna erau sarbatori.... imi aduc aminte pregatirile parintilor si bunicilor cu cozonaci la cuptor si prajituri "de casa", si fructele pe care le primeam in pachetul de Craciun (portocale si banane vedeam numai la Craciun)!!!
Eu spun ca le apreciam mai bine decat acum, cand avem de toate si ni se pare atat de normal, incat nimic nu mai este iesit din comun!!!
Cine-si mai aduce aminte ce se intampla inainte de Pasti? Toata lumea isi cumpara trening si adidasi noi! Si apoi ieseam pe strada sa ciocnim oua cu vecinii...
Copiii din ziua de azi primesc cadouri tot timpul, asa ca aniversarile, in afara faptului ca e mai mult lume prezenta, sunt ca o zi banala din an!!!
Eu mai uit la finutul meu, are jucarii de nu mai are pe unde sa le puna.... o treime stau pe casa scarilor la bloc, iar haine .... nu mai spun (si are numai cativa anisori). Eu cand primeam o jucarie in afara aniversarilor era ceva deosebit!!! Imi aduc si acum aminte cand am primit prima bicicleta (bineinteles, Pegas) cu ocazia faptului ca am devenit pionier (asta era un motiv scornit pe moment). Am fost fericit la culme.... numai eu stiu cu ce nu am lustruit-o in perioada care a urmat. In fiecare saptamana ii lustruiam spitele cu sunca :)) si ii ungeam "automatul" cu vaselina... Acum,... nu mai merge ceva la bicicleta? Cumparam alta...
Si apoi, eu am crescut la casa, asa ca ii invidiam pe cei de la bloc, ca nu prea aveau ce face ca treaba.... dar acum imi dau seama si ma bucur de sansa pe care am avut-o. Cand mergeam cu bunicii mei la "fân" si mancam pe dealuri.... si ne intorceam seara in caruta plina de fan.....
Uneori, ca si Proust, cand mananc ceva imi aduc aminte cu placere de anii copilariei. Ciresele negre, fragii si alunele imi aduc aminte de zilele cand mergeam la fan, portocalele si bananele de Sarbatorile de iarna, etc....
Ce senzatie placuta ai atunci cand savurezi cu toata fiinta ta un lucru.... e genial!
Ca sa nu mai vorbesc de televizor. Cand asteptam cu sufletul la gura sambata teleenciclopedia sau gala desenului animat.... iar seara desenele animate cu Mihaela...
Asa ca ma opresc aici saltul meu in timp si astept reactiile voastre sau chiar amintirile voastre despre copilaria traita.
Va pup pe toti, M.D.
