vendredi 18 décembre 2009

A-nceput de ieri sa cada, cate-un fulg, acum a stat......

Ei da dragii mei, cine nu-si aminteste de aceasta frumoasa poezie a scriitorului nostru popular Cosbuc?

Am decis sa reiau (voiam sa spun penita in mana, dar acest "obiect" a devenit destul de obsolet in societatea de azi) tastatura si sa va mai "obosesc" cu unul din mesajele mele.....

Acum cateva zile discutam cu o prietena si ii faceam cunoscut dorul meu de a vedea zapada in jur (asa cum era in tara in acest anotimp). Pentru cei care nu sunt inca la curent, la Paris ninge FOARTE rar (numerosi sunt anii in care nu a nins de loc).
Ieri cand m-am trezit (am dormit in salon) si am deschis ochii, nu mare mi-a fost mirarea sa vad prin geamurile usilor care dau pe terasa ca afara totul era acoperit de zapada! Si inca mai ningea!!! Si am ramas asa, sub cuvertura, la caldura, admirand jocul fulgilor care cadeau (nu in foarte mare numar).... amintindu-mi de anii copilariei... si de sarbatorile de iarna... Toate simturile s-au pus in miscare pentru a-mi reda cat mai multe din trairile copilariei (gusturi, parfumuri, etc) in perioada Craciunului. Caci asa cum stim cu totii, portocale nu vedeam decat cu aceasta ocazie, banane nu mai spun (foarte rar), mirosul bradului in casa, a colacilor si a prajiturilor "de casa" la bucatarie, bomboanele de ciocolata invelite in staniol pe care le agatam in brad si din care mancam (refacand cu grija ambalajul pentur a da impresia ca nu e gol) toata perioada.... clipitul instalatiilor (cu becuri "de lanterna"), duduitul focului in soba, scartaitul zapezii sub pasii grabiti (mai ales seara), miliardele de stelute minuscule care ne inconjurau atunci cand ieseam in noptile geroase (cu cer senin) afara, tobele care rasunau pe strazi pana seara tarziu, plugusoarele copiilor, gustul merelor reci pe care le aduceam de la beci in casa, pana si jocul de umbre facute de flacarile de la soba pe pereti.... toate acestea mi-au revenit in minte pentru a completa acest tablou maret care mi-a inseninat dimineata......
Poate cei mai tineri dintre lectori nu vor aprecia la fel de mult ceea ce am trait eu in aceste clipe, dar celor de o varsta cu mine, si cu atat mai mult celor mai mari stiu ca le-am trezit o nostalgie a acelor vremuri, vremuri in care fiecare anotimp avea parfumul lui, in care asteptam un anume anotimp pentur a mnaca un anume fruct sau o anume leguma... si nu ca acum cand putem sa mancam de toate oricand (dar si cu ce sacrificiu?). Si ma refer la gust in primul rand .... Imi aduc aminte de bunica mea care punea merele pentru a le pastra pe timpul iernii pe ziare pe dulapurile din "camera mare" unde era intotdeauna frig iarna... si imi aduc aminte cu placere miasma care era atunci cand deschideam usa.... Acum poti sa pui o tona de mere sau orice alt fruct.... ori nu miros a nimic, ori nu au gust.... dar le putem manca la orice ora....
Si gutuile!!! Mhmmmm... ce parfum......
Cum asteptam cu infrigurare luna mai pentru a gusta ciresele si merele de Sfantul Ilie.... si nucile in luna septembrie......
Toate astea s-au pierdut.... si nici clima nu mai este ce era..... totul se schimba...... noi ne schimbam ... si char daca in sufletul nostru credem ca ramanem aceeasi, ne dam seama ca locurile copilariei noastre nu mai au acelasi efect asupra noastra... le vedem cu alti ochi, cu ochi de maturi....
Nu vreau sa mai continui acest subiect, pentru ca va deveni mult prea nostalgic, iar nostalgia rimeaza deseori cu lacrimi si constientizarea efemeritatii noastre pe acest pamant, asa ca o sa ma opresc aici, asteptand reactiile voastre...

Va pup pe toti, si va urez tuturor Sarbatori Fericite, pentur cazul in care nu ne mai vedem pana atunci!!!!

Un an nou fericit tuturor!



Mr.G

4 commentaires:

  1. J'ai plongé dans mon enfance avec ton post,je precise q je suis au chaud donc mon cerveau s'est remis en marche,hihihi!
    Imi amintesc de toate cele de mai sus si as da ani din viata mea de acum pentru a ma intoarce in timp,pentru a retrai acele momente,sa ii imbratisez pe mamaia si tataia care ma lasau sa gust oleaca de rachiu fiert cand veneam uda pana la urechi de la sanius..Pfiuu,m-apuca plansu' mai ales ca aici in Sud,avem frig-ce scandal!da'nu avem zapada..Te pup,E.

    RépondreSupprimer
  2. A... da.. am uitat de tuiculita fiarta..... sau vinisorul fiert.... (quoi que le vin j'aimais pas trop dans mon enfance... ).

    Te pup si eu... noi tot mai avem si s-ar parea ca o sa mai tina pana pe miercuri (apoi nu-i bai plec la Londra unde o sa am din belsug - [...]"Pentru brazda de sub plug / Ia mai manati mai/ Haaaiiii....hai/ La anu' si la multi ani!")

    RépondreSupprimer
  3. Iată că am ajuns şi pe blogul tău mânat de Ina Bixade.
    Te invit pe blogul meu.

    http://blog.digitalreviews.ro/

    RépondreSupprimer
  4. Ce noroc, a nins in decembrie la Paris! Am avut cadoul asta doar in data de 8 martie :-S Dar atunci pot repeta tot ce ai scris despre iarna in tara (oops, nu mai stiu daca iarna se termine la 1 martie sau 3 saptamani mai tarziu...) Si chiar de ma simt inca tanara, ma prinde nostalgia cand citesc aceste randuri (ca si cand ma gandesc la zapada din copilarie)...
    Toate cele bune,

    demiurgss

    PS n-am nici un cont din cele ce sunt propuse aici, deci ma prezint cu contul yahoo

    PPS mi-ar fi mai usor sa scriu in franceza, dar dupa 2 ani de studii (de limba romana) imi doresc sa fac un efort de a pastra limba initiala a blogului :)

    RépondreSupprimer